Malpraxisul medical este o eroare profesionala generatoare de pagube pacientului, ce implica raspunderea personalului medical sau a furnizorului de servicii si produse medicale, sanitare sau farmaceutice.

Din punct de vedere etimologic, termenul de malpraxis provine din latinescul „mal”, „malus” – „rau” si cuvantul de origine greaca „praxis” – „practica”, ceea ce ii da sensul de „practica rea, inadecvata, a practica profesia in mod gresit”.

Termenul de malpraxis este reglementat prin Legea nr. 95/ 2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Raspund pentru malpraxis:

– personalul medical;

– unitatea sanitara;

– producatorii de echipamente medicale sau de medicamente;

– subcontractorii de servicii medicale sau nemedicale;

– furnizorii de utilitati catre unitatile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale.

In cazul malpraxisului medical vorbim de o arie larga de raspunderi posibile.

Putem vorbi de o raspundere profesionala (dar fara a ne limita la raspunderea disciplinara), civila, contraventionala si/sau penala.

In ceea ce priveste raspunderea profesionala, aceasta va fi stabilita de catre Comisia de Monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis ce se organizeaza conform legii 95/2006 la nivelul Directiilor de Sanatate publica din fiecare Judet si la nivelul Municipiului Bucuresti.

Totodata, personalul medical raspunde fata de unitatea sanitara in care este angajat sau in cadrul careia activeaza cu un contract de colaborare, conditiile si limitele raspunderii fiind reglementate fie prin Contractul de colaborare fie prin documentele interne ale angajatorului.

In cazul in care ati fost prejudiciati printr-un caz de malpraxis, primul pas poate fi sesizarea acestei comisii insa va puteti adresa direct instantei de judecata daca doriti acest lucru.

Aceasta comisie stabileste, prin decizie adoptata in maximum 3 luni de la data sesizarii, daca in cauza a fost sau nu o situatie de malpraxis.

Decizia Comisiei poate fi atacata de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator) in termen de 15 zile de la comunicare, la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Atributiile acestei comisii nu sunt de natura judiciara, pentru a obtine despagubiri este necesar sa va adresati instantei de judecata, in cadrul unui proces in care va fi necesar sa dovediti prejudiciul.

Personalul medical poate fi obligat la plata de despagubiri doar de catre instanta de judecata si nu de catre Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis din cadrul Directiei de Sanatate Publica.

In cazul in care doriti sa sesizati instanta de judecata pentru a obtine despagubiri pentru prejudiciul creat trebuie sa retineti ca instanta competenta potrivit prevederilor legii 95/2006 este judecatoria.

Prejudiciul material poate fi usor dovedit prin documente, , insa prejudiciul moral este lasat la latitudinea instantei, care are posibilitatea de a hotari cuantumul despagubirilor apte sa constituie o satisfactie echitabila si proportionala cu suferinta pacientului, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei.

Este foarte important de mentionat ca in toate cazurile este necesara efectuarea unei expertize medico-legale.

In ceea ce priveste situatia in care fapta producatoare de prejudicii intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, trebuie sa retineti ca poate fi atrasa si raspunderea penala a celor care se fac vinovati.

Legislatia din Romania nu incrimineaza in mod distinct faptele de malpraxis, personalul medical putand fi cercetat si apoi judecat pentru urmatoarele infractiuni prevazute de Codul penal: omorul (art. 188 C.pen.), uciderea la cererea victimei (art. 190 Cp.), uciderea din culpa (art. 192 C.pen.), loviri sau alte violente (art. 193 C.pen.), vatamarea corporala (art. 194 C.pen.), vatamarea corporala din culpa (art. 196 C.pen.).

In acest scop, daca considerati ca fapta de malpraxis constituie infractiune puteti depune o plangere penala in acest sens, urmand a fi deschis un dosar penal in care se va stabili existent faptei de natura penala precum si vinovatia celor care au savarsit-o.

In situatia in care pacientul decedeaza, aceasta plangere penala va fi depusa de catre membrii familiei sale, tot acestia fiind si cei despagubiti daca va fi cazul.

Totusi, daca se constata ca medicul a actionat cu diligenta si constiinta maxima, a apelat la toate cunostintele sale stiintifice, a facut tot ce era posibil in conditiile respective pentru a pune cel mai exact diagnostic si a ales cea mai buna metoda de tratament in interesul bolnavului, nu mai putem vorbi despre niciun fel de vinovatie a medicului in cauza, ceea ce, evident, nu mai poate duce la atragerea niciunui tip de raspundere.