Într-o mișcare menită să clarifice și să stabilească reguli clare în ceea ce privește activitatea persoanelor nerezidente în România, Codul Fiscal din România a adoptat recent o nouă definiție pentru termenul de „sediul permanent”. Această schimbare are scopul de a aduce mai multă transparență și coerență în interpretarea și aplicarea legislației fiscale în ceea ce privește impozitarea activităților desfășurate în țară de către persoanele nerezidente.

Potrivit noului articol 8 al Codului Fiscal, sediul permanent este definit ca un loc în care se desfășoară integral sau parțial activitatea unei persoane nerezidente, fie direct, fie printr-un agent dependent. În definirea sediului permanent, se iau în considerare comentariile de la articolul 5 „Sediul permanent” din modelul convenției de evitare a dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Conform noilor reglementări, un sediu permanent poate fi reprezentat de un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin, un atelier, precum și de o mină, un puț de țiței sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracție a resurselor naturale. De asemenea, activitățile desfășurate cu activele și pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare sunt considerate sediu permanent.

În plus, un șantier de construcții, un proiect de construcție, un ansamblu sau montaj, precum și activitățile de supervizare asociate acestora sunt considerate sediu permanent doar dacă durează mai mult de 6 luni.

Cu toate acestea, există și excepții de la aceste reguli. Spre exemplu, folosirea unei instalații doar în scopul depozitării sau expunerii produselor sau bunurilor care aparțin unei persoane nerezidente nu este considerată un sediu permanent. De asemenea, menținerea unui stoc de produse sau bunuri în scopul depozitării, expunerii sau procesării acestora de către o altă persoană nu intră sub incidența definiției de sediu permanent.

De asemenea, este important de menționat că, în cazul în care un nerezident desfășoară activități în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau agent intermediar cu statut independent, aceste activități nu sunt considerate un sediu permanent, cu condiția ca activitatea agentului să fie activitatea obișnuită conform documentelor constitutive și să nu implice condiții diferite față de cele care ar exista între persoane independente.

Noul Cod Fiscal aduce clarificări și în privința persoanelor juridice străine rezidente în România. Acestea trebuie să se înregistreze la organul fiscal central competent în termen de 30 de zile de la notificarea că au devenit rezidente în România și să îndeplinească anumite obligații, precum păstrarea proceselor-verbale ale ședințelor de consiliu și ale adunărilor acționarilor/asociaților și conducerea și păstrarea evidenței contabile în România conform legislației contabile din România.

Schimbările aduse de noul Cod Fiscal au scopul de a crea un cadru legal clar și coerent în ceea ce privește impozitarea activităților desfășurate în România de către persoanele nerezidente. Aceste reglementări vor contribui la creșterea transparenței și predictibilității în relația dintre autoritățile fiscale și contribuabili și vor asigura respectarea regulilor fiscale într-un mod echitabil și eficient.

În concluzie, adoptarea noii definiții a sediului permanent în Codul Fiscal din România reprezintă un pas important în clarificarea și reglementarea activităților desfășurate în țară de către persoanele nerezidente. Această schimbare aduce mai multă transparență și coerentă în interpretarea și aplicarea legislației fiscale, facilitând astfel relația dintre autoritățile fiscale și contribuabili.

Prin stabilirea unui cadru legal clar și bine definit, noul Cod Fiscal creează un mediu predictibil pentru persoanele nerezidente care desfășoară activități în România. De asemenea, aceste reglementări asigură respectarea principiilor de echitate și eficiență în ceea ce privește impozitarea, contribuind la combaterea evaziunii fiscale și la creșterea veniturilor bugetare.

În final, obiectivul principal al acestei modificări legislative este de a spori transparența și de a asigura un mediu fiscal stabil și echitabil pentru toți participanții la piața românească. Implementarea eficientă și respectarea noilor reglementări vor contribui la dezvoltarea economică și la întărirea încrederii investitorilor în sistemul fiscal din România.