Recenta decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Buhuceanu și alții împotriva României stabilește că statul român trebuie să ofere recunoaștere și protecție cuplurilor de același sex.

Unul dintre argumentele aduse de agentul guvernamental al României la CEDO a fost acela că partenerii din aceste cupluri ar putea recurge la diverse înțelegeri contractuale , nefiind necesară o recunoaștere a uniunii acestor cupluri.

Totodată, România a avut și argumente referitoare la aversiunea existentă în societate, din partea cuplurilor heterosexuale, față de cuplurile de persoane de același sex.

CEDO a motivate că interesul majorității nu poate fi motiv de a nega dreptul unei minorități, dar și că recunoașterea uniunii legale în cazul acestor cupluri nu are de ce să fie considerată ca dăunând instituției căsătoriei – din moment ce partenerii de același sex nu se pot căsători. În 2017 a mai arătat Curtea că, fiecare stat are dreptul să legalizeze sau nu căsătoria între cuplurile homosexuale, dar este o chestiune cu totul diferită să li se nege total recunoașterea cuplurilor homosexuale și protecția legală a uniunii acestora.

Hotărârile CEDO sunt obligatorii începând cu anul 1994 în care Parlamentul României a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului.