Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, într-o cauză ce vizează clauzele abuzive, că în contextul anulării în totalitate a unui contract de împrumut ipotecar pentru motivul că acesta nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor abuzive, consumatorul are dreptul să solicite instituției de credit o compensație care să depășească rambursarea ratelor lunare plătite și a costurilor suportate pentru executarea acestui contract, precum și plata dobânzilor de întârziere la rata legală de la data punerii în întârziere.

Directiva privind clauzele abuzive nu reglementează în mod expres consecințele nevalidității unui contract încheiat între un profesionist și un consumator după eliminarea clauzelor abuzive, așa că revine statelor membre să stabilească astfel de consecințe, cu condiția de a nu încălca norme prevăzute de dreptul Uniunii.

Pe de altă parte, directiva privind clauzele abuzive nu le permite băncilor să facă același lucru, adică să solicite e consumatorului o compensație care să depășească rambursarea capitalului plătit, precum și plata dobânzilor de întârziere legale.