Liberarea condiţionată este o formă de individualizare postcondamnatorie a pedepsei închisorii, justificată de conduita bună a condamnatului pe parcursul  executării pedepsei.

Astfel, condamnatul care stăruie în muncă, este disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Liberarea condiţionată are caracter facultativ, aceasta nu reprezintă un drept, ci numai o vocaţie generală a condamnatului,  hotărârea urmând a fi luată de către instanța de judecată.

În Expunerea de motive a Noului Codului Penal s-a precizat că „liberarea condiţionată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen ci un instrument juridic prin care instanţa de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenţie până la împlinirea integrală a duratei stabilite cu ocazia condamnării întrucât condamnatul, prin conduita avută pe toată durata executării, dovedeşte că a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale şi convinge astfel instanţa că nu va mai comite infracţiuni iar liberarea sa anticipată nu prezintă nici un pericol pentru colectivitate”.  

Astfel, chiar în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța poate hotărî să nu acorde liberarea condiționată.

Apreciem însă că această marjă de apreciere a instanței este una extrem de largă, care poate duce la soluții arbitrare.

Condițiile necesare pentru acordarea liberării condiționate

Condiţiile de acordare a liberării condiţionate sunt reglementate în mod diferenţiat în Noul Cod Penal, în funcţie de situaţia condamnatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a celui condamnat la pedeapsa închisorii, în art. 99, respectiv, în art. 100 din Noul Cod penal.

Astfel, pentru a se putea dispune liberarea condiţionată din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, trebuie îndeplinite în mod cumulativ  următoarele condiţii:

a) persoana condamnată să fi executat cel puţin 20 de ani din detenţiune;

b) persoana condamnată să fi avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei. Legea penală nu prevede natura regimului de executare al pedepsei (închis, semideschis sau deschis) în care trebuie să se afle condamnatul, spre deosebire de cazul condamnatului la pedeapsa închisorii;

c) persoana condamnată să fi îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d)instanţa să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

În cazul condamnatului la pedeapsa închisorii, pentru a se putea dispune liberarea condiţionată, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

a) să fie executată fracţia din pedeapsă prevăzută de lege. Astfel, în cazul în care persoana condamnată nu a împlinit vârsta de 60 de ani, aceasta trebuie să fi executat cel puţin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin ¾ din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani.

În cazul în care persoana condamnată a împlinit vârsta de 60 de ani, conform dispoziţiilor art. 100  alin. (2) din Noul  Cod  Penal, aceasta trebuie să fi executat efectiv cel puţin 1/2 din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani.Calculul fracţiei de pedeapsă ce trebuie executată se face prin raportare la pedeapsa pe care condamnatul o execută efectiv, nu la cea la care a fost condamnat de către instanţă.

b) persoana condamnată să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis. Nu se poate dispune liberarea condiţionată în cazul în care persoana condamnată se află în executarea pedepsei închisorii în regim închis, chiar dacă  toate celelalte condiții sunt îndeplinite;

c) persoana condamnată să fi îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanţa să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

 Procedura acordării liberării condiţionate

Liberarea  condiţionată se poate acorda la propunerea comisiei constituite în penitenciar sau la cererea condamnatului.

Conduita condamnatului devenit propozabil pentru liberarea condiţionată este analizată întâi de către o comisie din cadrul penitenciarului.

În urma acestei analize, comisia face o propunere, sens în care fie constată îndeplinirea condițiilor preăzute de lege pentru acordarea eliberării condiționate, fie constată că nu sunt îndeplinite și fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului.

Această propunere este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care, împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în procesul-verbal, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie şi se comunică persoanei condamnate.

Competenţa de a decide cu privire la liberarea condiţionată a condamnatului aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere la momentul formulării cererii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisia de liberare condiţionată.

Dacă instanța dispune acordarea liberării condiționate, persoana în cauză trebuie să respecte obligaţiile ori măsurile de supraveghere dispuse de instanţă în sarcina sa pe durata unui termen.

Dacă s-a dispus liberarea condiţionată din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, termenul de supraveghere este de 10 ani. Dacă liberarea condiţionată a fost dispusă din pedeapsa închisorii, intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Liberarea condiționată poate fi anulată atunci când se constată că pe parcursul termenului de supraveghere persoana condamnată a mai săvârşit o infracţiune până la acordarea liberării, pentru care instanța  a aplicat pedeapsa închisorii.

Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune, nu s-a dispus revocarea sau nu s-a descoperit o cauză de anulare a liberării condiționate, pedeapsa se va considera ca fiind executată.