Prin Legea 123/2024, aplicabilă din 10 mai, se modifică Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificare ce are ca scop reducerea fenomenului înstrăinării ( alienării ) parentale.

Înstrăinarea părintească reprezintă, conform definiției prevăzute de lege, o formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți ori membri ai familiei extinse sau substitutive, în mod intenționat, urmărit sau asumat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate față de oricare dintre părinți.

Înstrăinarea părintească va putea fi constatată, la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de către o instanță de judecată.

Existența acestei situații va fi avută în vedere la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți precum și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește.

Înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat. Dacă locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, se vor aplica mai multe măsuri de remediere a înstrăinării părintești.