Raportul Avocatului Poporului privind violența domestică: NEREGULI GRAVE ÎN LEGISLAȚIA ȘI PRACTICA PRIVITOARE LA VIOLENȚA DOMESTICĂ

Avocatul Poporului a publicat recent un raport privind modul în care autoritățile gestionează cazurile de violență domestică, care arată că există încă disfuncționalități în ceea ce privește intervenția în cazurile de violență.

Raportul Avocatului Poporului arată că intervenția autorităților în cazurile de violență domestică este fragmentară  și tardivă, cu aplicarea formală a legislației și scoate în evidență problemele majore cu care se confruntă victimele – de la lipsa resurselor până la protecția insuficientă în fața agresorilor.

Raportul atrage atenția asupra nevoii unei abordări integrate și multidisciplinare pentru a se asigura o protecție reală a victimelor.

CEDO a condamnat România pentru lipsa de reacție la cazurile de violență domestică având în vedere că autoritățile române tratează plângerile victimelor cu o prezumție de incredibilitate, considerându-le minore sau lipsite de relevanță, ceea ce menține toleranța față de agresori.

Raportul include 10 recomandări și 9 propuneri legislative pentru îmbunătățirea protecției victimelor și consolidarea legislației în domeniu și, de asemenea, analizează 2 cazuri în care România a fost condamnată de CEDO pentru neîndeplinirea obligațiilor sale de a proteja victimele violenței domestice.

În cauza Bălșan v. România (2017), Curtea a stabilit că autoritățile române au fost complet pasive, deși victima a formulat nu mai puțin de patru plângeri penale pentru agresiuni repetate. Nici poliția, nici procuratura nu au inițiat măsuri reale de protecție, iar instanțele au respins cererile victimei, tratând faptele ca fiind „provocate” sau „fără pericol social suficient”. CEDO a concluzionat că reacția autorităților a fost părtinitoare în favoarea agresorului, iar lipsa oricărei sancțiuni efective a transmis un mesaj de toleranță, incompatibil cu obligațiile asumate de România prin Convenția de la Istanbul.

În cauzaButurugă v. România (2020), Curtea a subliniat că ancheta penală a fost declanșată doar după ce violențele au escaladat, deși existau plângeri anterioare și semnale clare de risc. Mai mult, autoritățile nu au recunoscut dimensiunea de gen a cazului – esențială în cazurile de violență domestică – și nu au investigat faptul că agresorul i-a accesat victimei dispozitivele electronice fără consimțământ, ceea ce a agravat suferința psihologică. CEDO a reținut o lipsă dublă: atât în protejarea integrității fizice, cât și în protejarea vieții private a victimei.

Dincolo de condamnările internaționale, documentarea realizată de Avocatul Poporului pe teren arată (n.r. și confirmă) că în interiorul sistemului administrativ românesc, reacția la violența domestică ramane una ineficientă.

Consider că pentru schimbarea acestei realități sociale cu care ne confruntăm cu toții, este necesară o mai mare deschidere atat a autorităților cât și a fiecărui individ în parte cu privire la acest fenomen.