ANAF a început să majoreze profitul firmelor pe motiv că l-ai „subțiat" artificial — două cazuri reale din august 2026 și cum te aperi legal

Ce s-a schimbat în modul în care ANAF controlează firmele

Până recent, inspecțiile fiscale verificau în principal dacă ai declarat corect veniturile și dacă deducerile sunt justificate cu documente. Logica era simplă: dacă ai factură și plată reală, cheltuiala e deductibilă; dacă nu, nu e. O verificare formală, cu limitele ei evidente.

Raportându-mă la deciziile de impunere contestate anul acesta, pot spune că ANAF a deschis un nou capitol al calificărilor fiscale, constând în ajustarea (prin majorare) a profiturilor impozabile, pe motiv că acestea au fost diminuate în mod artificial de către contribuabil, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat și managing partner Dobrinescu Dobrev Haraga, într-un comunicat transmis pe 26 august 2026 comunității antreprenoriale StartupCafe.

Cu alte cuvinte: ANAF nu mai verifică doar dacă documentele sunt în regulă. Verifică dacă comportamentul economic al firmei are sens — și dacă nu, poate reconsidera profitul impozabil în sus, indiferent că documentele contabile sunt perfecte.

Digitalizarea și instrumentele AI care permit identificarea și agregarea rapidă a jurisprudenței fac ca inspecțiile fiscale să se termine mult mai repede, iar argumentația ANAF să fie mai greu de combătut. Inspectorii lucrează acum cu date din SAF-T, e-Factura, e-Transport și declarațiile fiscale anterioare — simultan, automat, fără să aibă nevoie să ceară documentele fizic.

Două cazuri concrete din august 2026 — ce a găsit ANAF și ce a imputat

Cazul 1: Cheltuieli constante, personal constant, venituri în scădere bruscă

În cazul unuia dintre contribuabili, ANAF reproșează că în condițiile menținerii constante a personalului și a nivelului de cheltuieli, cifra de afaceri a scăzut semnificativ, bănuind nefiscalizarea unei părți a veniturilor.

Logica inspectorilor este: dacă ai 10 angajați, aceleași utilități, același spațiu și aceleași cheltuieli operaționale ca în anii anteriori, dar în mod brusc câștiguri cu 40% mai mici — ceva nu se leagă economic. Fie activitatea a scăzut real, fie o parte din venituri nu a trecut prin casă sau prin factură. ANAF a ales a doua variantă și a reconstituit un profit impozabil mai mare, calculând ce ar fi trebuit să câștige firma raportat la structura sa de costuri.

Ce ar fi trebuit să aibă firma pregătit: o explicație documentată a scăderii — pierderea unui client major, rezilierea unui contract, sezonalitate atipică, investiție care a absorbit capacitate operațională. Fără această documentare, inspectorul aplică logica inversă: „dacă nu poți explica de ce ai câștigat mai puțin, înseamnă că ai câștigat mai mult și nu ai declarat."

Cazul 2: Încasările s-au oprit brusc la sfârșitul anului fiscal

În cel de-al doilea exemplu, ANAF remarcă încetarea bruscă a încasărilor la sfârșitul anului fiscal, considerând că aceasta a avut loc în mod artificial, în special pentru a evita depășirea cifrei de afaceri care l-ar fi calificat pentru plata IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri).

Contextul: IMCA — impozitul minim pe cifra de afaceri — se aplică firmelor cu cifra de afaceri peste un anumit prag. Dacă rămâi sub prag, nu plătești IMCA. Un antreprenor care știe că mai are de încasat 50.000 de lei în decembrie, dar că aceasta l-ar împinge peste pragul IMCA, poate fi tentat să amâne facturarea pentru ianuarie. Această practică, deși tentantă, a intrat acum în vizorul ANAF.

Faptul că un antreprenor nu dorește să depășească un anumit plafon fiscal nu transformă automat decizia într-o faptă ilegală și nici nu înseamnă automat că are taxe suplimentare de plătit. Fiscul poate însă verifica ce s-a întâmplat în realitate. Dacă activitatea a continuat efectiv în decembrie, dar facturile au fost emise în ianuarie deși serviciile au fost prestate deja, ANAF poate reconsidera perioada fiscală a venitului și poate imputa diferența de impozit aferentă anului în care serviciul a fost efectiv prestat.

Ce temei legal folosește ANAF și ce înseamnă art. 40⁴ din Codul fiscal

Argumentul de drept invocat în ambele cazuri este art. 40⁴ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — introdus prin modificările recente care transpun Directiva UE 2016/1164 (ATAD) privind combaterea evitării obligațiilor fiscale.

Textul articolului vizează „demersuri ne-oneste, fără substanță economică și având ca scop principal obținerea unui avantaj fiscal". Practic, este clauza generală antiabuz a dreptului fiscal românesc — instrumentul prin care ANAF poate ignora forma juridică a unei tranzacții și să o recalifice în funcție de substanța economică reală.

Condiția cheie pentru aplicarea art. 40⁴ este că ANAF trebuie să dovedească trei elemente cumulative:

• Lipsa substanței economice — tranzacția sau comportamentul nu au o justificare economică rezonabilă dincolo de avantajul fiscal;
• Scopul principal fiscal — obținerea unui avantaj fiscal este motivul determinant, nu un efect secundar;
• Caracterul artificial — structura aleasă nu reflectă realitatea economică, ci este construită pentru a evita impozitul.

Problema practică: ANAF inversează adesea sarcina probei în practică — prezumă că există artificiu și îi lasă contribuabilului obligația să demonstreze că nu e așa. Codul de procedură fiscală (art. 73) prevede că sarcina probei revine organului fiscal în stabilirea stării de fapt fiscale, dar în practică deciziile de impunere sunt emise pe baza prezumțiilor, iar contribuabilul trebuie să le conteste în contestație administrativă și ulterior în instanță.

Ce nu este ilegal — granița dintre planificare fiscală legitimă și artificiu fiscal

Este esențial să înțelegi că nu orice decizie de a rămâne sub un plafon este ilegală. Dreptul la planificare fiscală legitimă există și este recunoscut atât în dreptul român, cât și în jurisprudența CJUE.

• Dacă nu mai accepți comenzi noi în decembrie pentru a nu depăși plafonul de TVA sau IMCA, și activitatea se oprește efectiv — asta este o decizie de business perfect validă, chiar dacă motivată fiscal. Nu există obligația legală de a maximiza cifra de afaceri.
• Dacă facturezi în luna în care ai prestat serviciul — chiar dacă asta înseamnă că rămâi sub prag în luna anterioară — nu există niciun artificiu.
• Dacă restructurezi activitatea între mai multe entități juridice din motive operaționale reale (specializare, separarea riscurilor, parteneri diferiți) — nu e abuz fiscal, chiar dacă efectul secundar este rămânerea sub plafoane.

Ce devine problematic:

• Prestezi servicii în decembrie, dar emiti factura în ianuarie cu scopul explicit de a amâna recunoașterea venitului fiscal;
• Creezi o firmă nouă identică în același domeniu, cu aceiași clienți, cu scopul de a „reseta" plafonul — fără nicio altă justificare operațională;
• Înregistrezi cheltuieli reale, dar exagerate ca valoare sau necorelate cu activitatea, pentru a reduce profitul impozabil sub un prag.

Cum te aperi dacă primești o decizie de impunere pe acest temei

(cite index="57-6">În astfel de situații, argumentația trebuie să se concentreze pe firescul operațiunilor economice derulate și, desigur, pe obligația organului fiscal de a proba caracterul artificial al acțiunilor contribuabilului pe care îl reclamă, recomandă Luisiana Dobrinescu.

Concret, strategia de apărare în contestația administrativă și, ulterior, în instanța de contencios fiscal are trei piloni:

• Dovezi ale substanței economice. Documentează motivele reale ale scăderii veniturilor: e-mailuri cu clienți care au renunțat la comenzi, contracte reziliate, situații de piață, sezonalitate istorică din ultimii 5 ani. Dacă activitatea a scăzut din motive externe, demonstrează-o cu dovezi, nu cu afirmații.
• Contestarea sarcinii probei. Invocă art. 73 din Codul de procedură fiscală — organul fiscal are obligația să dovedească el că există artificiu, nu tu să dovedești că nu există. Dacă decizia de impunere se bazează exclusiv pe o prezumție bazată pe coeficienți de profitabilitate, fără probe directe de venituri neînregistrate, contestația are fundament solid.
• Expertiza contabilă și fiscală. Solicită în contestație sau în instanță o expertiză contabilă judiciară care să analizeze dacă profitabilitatea firmei tale este comparabilă cu media sectorului. Dacă marja ta de profit este similară cu cea a companiilor comparabile, argumentul ANAF că ai diminuat artificial profitul se subțiază considerabil.

Termenele procesuale de care trebuie să ții cont

• Contestația administrativă se depune la organul fiscal emitent în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere (art. 270 Cod procedură fiscală). Termenul este de decădere — dacă îl ratezi, pierzi dreptul la această cale de atac.
• Soluționarea contestației: organul fiscal are 45 de zile să răspundă (sau 3 luni dacă dosarul e complex). Dacă nu răspunde în termen, ai dreptul să te adresezi direct instanței.
• Acțiunea în contencios fiscal se introduce la Curtea de Apel competentă teritorial în termen de 6 luni de la comunicarea soluției la contestație sau de la expirarea termenului de soluționare.
• Suspendarea executării deciziei de impunere poate fi solicitată concomitent cu contestația administrativă sau cu acțiunea în instanță. Dacă decizia este executorie, ANAF poate porni executarea silită chiar în timp ce contestația e pe rol — suspendarea oprește acest risc.

Ce faci preventiv dacă ai o firmă și operezi aproape de plafoane fiscale

• Documentează deciziile de business în timp real, nu retroactiv. Dacă decizi să nu mai accepți comenzi în noiembrie pentru că vrei să rămâi sub plafonul IMCA, pune asta în scris — un proces-verbal de decizie a asociaților, un e-mail intern. Documentul din momentul deciziei valorează infinit mai mult decât explicațiile ulterioare date la un control.
• Păstrează coerența între cheltuieli și venituri. Dacă veniturile scad semnificativ dar cheltuielile rămân la același nivel, explică de ce — investiție, restructurare, tranziție. Incoerența este semnalul de alarmă pentru ANAF.
• Nu amâna recunoașterea veniturilor fără o justificare contractuală clară. Dacă serviciul a fost prestat în decembrie, factura trebuie emisă în decembrie — cu excepția cazului în care contractul prevede expres altă dată de facturare (de exemplu, la livrarea finală a unui proiect).
• Consultă un avocat sau consultant fiscal înainte de a structura activitatea în jurul unor plafoane. Planificarea fiscală legitimă există și este perfect legală — dar trebuie construită pe substanță economică reală, nu pe simularea ei.

Surse: StartupCafe.ro — 26 august 2026 (comunicat Dobrinescu Dobrev Haraga, avocat Luisiana Dobrinescu); Financial Intelligence — 26 august 2026; Știri de Cluj — 26 august 2026; Playtech.ro — 27 august 2026; Cancan.ro — 27 august 2026; Ziare.com — 29 iulie 2026 (dosar ANAF Antifraudă grup organizat); Ziua de Constanța — 29 iulie 2026; Codul fiscal, art. 40⁴; Codul de procedură fiscală, art. 73 și art. 270.

Concluzie

ANAF nu a inventat nimic nou din punct de vedere juridic — art. 40⁴ din Codul fiscal există de câțiva ani. Ceea ce s-a schimbat este capacitatea tehnică de a-l aplica la scară. SAF-T, e-Factura și algoritmii de analiză automată permit inspectorilor să identifice în câteva ore anomalii care înainte necesitau săptămâni de verificare manuală.

Pentru antreprenorii care gestionează corect firma, nu e nimic de temut. Dar pentru cei care operează în zone gri — venituri neînregistrate, facturi amânate strategic, cheltuieli umflate — 2026 marchează o schimbare reală de echilibru de forțe între contribuabil și fisc.