Tribunalul București a anulat donații de 2,19 milioane lei și 137.000 euro făcute fără acordul soției

Ce s-a întâmplat în dosar — faptele și hotărârea instanței

Omul de afaceri bănățean Adrian Petru Luca a dat în judecată-o pe Andreea Coman, fostă Miss România, solicitând restituirea sumelor transferate în cursul relației extraconjugale dintre ei. Tribunalul București a decis, printr-o hotărâre pronunțată la 20 iulie 2026, că o parte dintre donațiile făcute în timpul căsătoriei au fost realizate fără acordul soției și, prin urmare, sunt anulabile.

Sumele în joc sunt semnificative:

• O primă categorie de donații în valoare de 903.808 lei și 137.000 de euro — anulate, cu obligarea pârâtei la restituire;
• Donații indirecte în valoare totală de 1.292.790,42 lei — anulate prin același raționament;
• Total de recuperat: 2.196.598 lei și 137.000 de euro.

Reclamantul încercase inițial un alt argument: că acordul său fusese viciat prin dol — adică fusese manipulat sentimental să doneze prin declarații false de iubire și promisiuni de căsătorie. Instanța a apreciat că reclamantul nu a demonstrat existența unei erori provocate de femeie la momentul realizării donațiilor, ci a invocat, în esență, eșecul ulterior al relației și faptul că planurile pe care cei doi și le făcuseră nu s-au materializat. Cu alte cuvinte: dezamăgirea sentimentală nu este dol în sens juridic.

Dar instanța a găsit un temei mai solid și l-a aplicat: bunurile respective făceau parte din comunitatea de bunuri a soților, iar actele de dispoziție cu titlu gratuit asupra bunurilor comune, în afara darurilor obișnuite, necesitau acordul ambilor soți. Soția reclamantului nu și-a dat acordul. Atât a fost suficient.

Ce spune Codul civil — regimul juridic al donațiilor din bunuri comune

Temeiul legal al hotărârii este art. 346 alin. (2) din Codul civil, care prevede că „actele de dispoziție cu titlu gratuit cu privire la bunurile comune pot fi încheiate numai cu acordul ambilor soți". Regula se aplică în regimul comunității legale de bunuri — regimul matrimonial standard în România, aplicabil tuturor soților care nu au ales altceva printr-un contract matrimonial.

Câteva clarificări esențiale:

• „Act de dispoziție cu titlu gratuit" înseamnă donație — transferi un bun sau o sumă de bani fără să primești nimic în schimb. Vânzarea, chiar și la un preț avantajos pentru cumpărător, este un act cu titlu oneros și urmează alte reguli.
• Excepția: darurile obișnuite. Codul civil exceptează de la regula acordului comun „darurile obișnuite" — adică cadourile proporționale cu starea materială a familiei, date cu ocazia unor evenimente firești (aniversări, sărbători, etc.). Ce este „obișnuit" se apreciază de la caz la caz, dar un transfer de milioane de lei nu intră în nicio interpretare în această categorie.
• Regula se aplică indiferent de sursa banilor. Chiar dacă banii provin din veniturile exclusiv ale soțului donator — salariu, bonus, profit din afacere — aceștia sunt bunuri comune dacă au fost dobândite în timpul căsătoriei (art. 339 Cod civil). Soțul nu poate dispune liber de ei cu titlu gratuit fără acordul celuilalt soț.
• Bunurile proprii sunt o excepție. Dacă bunul donat este un bun propriu al soțului — moștenire, donație primită personal, bun dobândit înainte de căsătorie — el poate fi donat fără acordul celuilalt soț. Dar sarcina dovezii că bunul este propriu revine soțului care invocă acest caracter.

Anulabilitate, nu nulitate absolută — diferența care contează în practică

Un detaliu tehnic important, cu consecințe practice majore: donațiile făcute din bunuri comune fără acordul celuilalt soț nu sunt nule absolut — sunt anulabile. Diferența este semnificativă:

• Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine, oricând, fără termen. Este sancțiunea pentru încălcarea unor norme de ordine publică.
• Anulabilitatea poate fi invocată doar de persoana protejată de norma încălcată — în cazul de față, soțul al cărui acord lipsea. Și trebuie invocată în termen de 3 ani de la data la care soțul a luat cunoștință de donație, dar nu mai târziu de un an de la încetarea regimului matrimonial (divorț, deces).

Concret: dacă soția află de donație după 5 ani și între timp cuplul a divorțat de mai bine de un an, dreptul de a cere anularea s-a prescris. Termenele sunt stricte.

Tot soția — sau soțul prejudiciat, după caz — este cel care trebuie să introducă acțiunea în anulare. Donatarul nu poate invoca el însuși nulitatea în favoarea sa. Și nici o terță persoană, în principiu.

Ce se întâmplă cu persoana care a primit donația

Aceasta este întrebarea practică esențială pentru Andreea Coman în dosarul de față — și pentru oricine se află în situația de a fi primit o donație importantă de la o persoană căsătorită.

Efectul anulării unui contract este repunerea părților în situația anterioară — adică restituirea reciprocă a ce s-a primit. Donatarul trebuie să returneze suma sau bunul primit. Dacă l-a cheltuit sau înstrăinat, restituie valoarea lui de la momentul donației.

Donatarul de bună-credință — cel care nu știa că donatorul era căsătorit sau că soțul nu și-a dat acordul — beneficiază de o protecție parțială: nu datorează fructele produse de bun înainte de momentul la care a aflat de anulare. Dar bunul în sine sau contravaloarea lui se restituie oricum.

Donatarul de rea-credință — cel care știa că donația se face fără acordul soțului — restituie și fructele și poate fi obligat la daune-interese dacă donatorul a suferit un prejudiciu suplimentar.

Problema practică: în relații extraconjugale, donatarul știe de obicei că partenerul este căsătorit. Aceasta nu înseamnă automat rea-credință în sens juridic, pentru că rea-credința vizează cunoașterea absenței acordului soțului — nu cunoașterea existenței căsătoriei. Dar combinația dintre cele două poate influența aprecierea instanței.

Ce sunt donațiile indirecte și de ce contează în dosar

Un alt element notabil din hotărârea Tribunalului București: pe lângă donațiile directe, instanța a anulat și donații indirecte în valoare de 1.292.790 lei. Această categorie merită o explicație separată, pentru că apare frecvent în practică fără ca oamenii să conștientizeze că este o donație.

O donație indirectă este un act juridic prin care se realizează o îmbogățire a altei persoane fără a lua forma unui contract de donație propriu-zis. Exemple frecvente:

• Plata datoriilor unei persoane de către altcineva, fără pretenție de restituire;
• Renunțarea la un drept în favoarea altei persoane — de exemplu, iertarea unei datorii;
• Vânzarea unui bun la un preț vădit inferior valorii reale, cu intenție liberală;
• Plata chiriei, a facturilor sau a ratelor de credit ale altei persoane pe termen îndelungat.

Din punct de vedere juridic, donația indirectă produce aceleași efecte ca cea directă — inclusiv supunerea la regula acordului ambilor soți dacă bunul sau suma provin din comunitatea de bunuri. Instanța a tratat-o identic cu donația directă în dosarul de față.

Ce lecții juridice concrete oferă acest dosar

Dacă ești căsătorit și vrei să faci o donație importantă

• Obține acordul scris al soțului/soției, autentificat notarial dacă valoarea este semnificativă. Acordul verbal nu este probatoriu și nu protejează pe nimeni — nici donatarul, nici pe tine.
• Verifică dacă bunul este propriu sau comun. Dacă vrei să donezi un bun propriu — moștenire, donație primită personal — păstrează actele care dovedesc caracterul propriu. Dacă nu poți demonstra caracterul propriu, prezumția legală este că bunul este comun.
• Dacă nu ai acordul soțului, nu poți face donația valabil. Nicio formă juridică alternativă nu eludează această regulă — nici împrumutul fictiv, nici vânzarea la preț simbolic, nici constituirea unei societăți intermediare, dacă intenția liberală este dovedibilă.

Dacă ești cel care primește o donație de la o persoană căsătorită

• Solicită dovada acordului soțului/soției înainte să accepți o donație importantă. Absența acestui document te expune riscului de a fi obligat la restituire după ani de zile, cu dobânzi legale.
• Verifică dacă bunul este propriu sau comun. Dacă donatorul susține că bunul este propriu, cere documentele care dovedesc asta — actul de moștenire, actul de donație anterioară, extrasul de carte funciară cu data dobândirii față de data căsătoriei.
• O donație primită în bună-credință este protejată parțial, dar nu total. Chiar dacă nu știai de absența acordului, poți fi obligat să restituii bunul sau contravaloarea lui.

Dacă ești soțul/soția care a descoperit donația

• Acționează în termenul de 3 ani de la data la care ai aflat de donație. Termenul curge indiferent dacă ești sau nu în procedură de divorț.
• Strânge probe ale donației — extrase de cont, transferuri bancare, acte de proprietate, declarații ale unor martori. Acțiunea în anulare presupune dovedirea existenței donației și a absenței acordului tău.
• Poți cere și daune dacă donația a produs un prejudiciu suplimentar patrimoniului comun — de exemplu, dacă suma donată era destinată achiziției unui imobil comun sau achitării unui credit comun.

Surse: ClujUst.ro — 16 septembrie 2026 (dosar Adrian Petru Luca vs. Andreea Coman); Ziua de Vest — 16 septembrie 2026 (hotărârea Tribunalului București din 20 iulie 2026); Codul civil, art. 339 (bunuri comune), art. 346 alin. (2) (acordul ambilor soți pentru actele cu titlu gratuit), art. 1254 și urm. (efectele nulității), art. 2529 (termenul prescripției pentru acțiunea în anulabilitate).

Concluzie

Dosarul Luca vs. Coman este mai mult decât o poveste despre o relație extraconjugală și bani. Este o ilustrare clară a unui principiu din Codul civil pe care mulți soți nu îl cunosc: dacă ești căsătorit în regim de comunitate legală, banii câștigați în timpul căsătoriei nu sunt ai tăi singur — sunt ai amândurora. Și nu poți dispune de ei cu titlu gratuit fără acordul celuilalt, indiferent cât de sigur ești că „tu ai muncit pentru ei".

Reclamantul a câștigat nu pentru că instanța i-a validat povestea de manipulare sentimentală — ci pentru că legea îl proteja oricum, prin soția lui. O ironie juridică perfectă.